Contextul internațional al apariției penticostalismului
Mișcarea penticostală este una dintre cele mai dinamice ramuri ale creștinismului protestant și s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea. Ea face parte din curentul evanghelic și pune accent pe experiența directă a credinciosului cu Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, în special prin botezul cu Duhul Sfânt și manifestarea darurilor spirituale.
Primele manifestări (1900–1906)
- 1901 – Topeka, Kansas (SUA)
Pastorul Charles Fox Parham a condus o școală biblică în care studenții au studiat experiențele din Faptele Apostolilor. În noaptea de 1 ianuarie 1901, o studentă, Agnes Ozman, ar fi experimentat vorbirea în limbi, eveniment considerat începutul penticostalismului modern - 1906–1909 – Azusa Street Revival, Los Angeles
Predicatorul afro-american William J. Seymour a condus o serie de adunări religioase intense pe strada Azusa, considerate punctul de pornire al mișcării penticostale mondiale. Aceste întâlniri au atras credincioși din întreaga lume și au contribuit decisiv la răspândirea mișcării.
Răspândirea globală (1906–1930)
În următoarele decenii, penticostalismul s-a răspândit rapid:
- în Europa (Marea Britanie, Norvegia, Germania, Rusia)
- în America Latină
- în Africa și Asia
Prin misionari și emigranți, ideile penticostale au ajuns și în Europa de Est, inclusiv în România.
Astăzi, mișcarea penticostală și carismatică este considerată una dintre cele mai mari mișcări creștine din lume, cu sute de milioane de adepți.
