Vechiul Testament
Ieremia 52
1Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a ajuns împărat, și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dela Fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui, împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui, și au ridicat șanțuri de apărare dejur împrejurul lui. 5Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul țării nu mai avea pâne de loc. 7Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit, și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. 8Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, și au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, dupăce toată oștirea lui se risipise dela el. 9Au pus mâna pe împărat, și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în țara Hamatului; și el a rostit o hotărâre împotriva lui. 10Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în fața lui; a pus să taie la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda. 11Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon, și l-a ținut în temniță până în ziua morții lui. 12În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului,-a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. 13El a ars casa Domnului, casa împăratului, și toate casele casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 14Toată ostea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărâmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 15Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinși de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe ceice se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămășiță a mulțimii. 16Totuși Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri și ca plugari pe unii din cei mai săraci din țară. 17Haldeii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, și toată arama lor au dus-o în Babilon. 18Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămâietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20Cei doi stâlpi, marea, și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie, și care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cântări. 21Înălțimea unuia din stâlpi era de optsprezece coți, și un fir de doisprezece coți îl cuprindea; era gol și gros de patru degete; 22deasupra lui era un coperiș de aramă, și înălțimea unui coperiș era de cinci coți; împrejurul coperișului era o rețea și rodii, toate de aramă; tot așa era și al doilea stâlp, și avea și el rodii. 23Erau nouăzeci și șase de rodii de fiecare parte, și toate rodiile dimprejurul rețelei erau în număr de o sută. 24Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei ușieri. 25Și din cetate a luat pe un famen care avea supt poruncca lui pe oamenii de război, șapte oameni din ceice făceau parte din sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oștirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din țară, și șasezeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate. 26Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, și i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 27Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla în țara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de țara lui. 28Iată poporul pe care l-a dus Nebucadnețar în robie: în al șaptelea an: trei mii douăzeci și trei de Iudei; 29în al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci și doi de inși; 30în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat șapte sute patruzeci și cinci de Iudei; de toți: patru mii șase sute de inși. 31În al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță. 32i-a vorbit cu bunătate, și i-a așezat scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon. 33A pus să-i schimbe hainele de temniță, și Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieții sale. 34Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morții lui, în tot timpul vieții sale
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.