Noul Testament
Ioan 5
1După aceea era un praznic al Iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, și turbura apa. Și cel dintâi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6Isus, când l-a văzut zăcând, și, fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7„Doamne”, i-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; și, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea. 8„Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă.” 9Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul, și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. 10Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul”. 11El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: ,Ridică-ți patul, și umblă.” 12Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ți-a zis: ,Ridică-ți patul, și umblă?.” 13Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14După aceea, Isus l-a găsit în Templu, și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15Omul acela s-a dus, și a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. 16Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. 17Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez.” 18Tocmai de aceea căutau și mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, și Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. 19Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21În adevăr, după cum Tatăl înviază morții, și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea. 22Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, 23pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care l-a trimes. 24Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimes, are viața vecinică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. 25Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și ceice-l vor asculta, vor învia. 26Căci, dupăcum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. 27Și i-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. 28Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, 29și vor ieși afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viață; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată. 30Eu nu pot face nimic dela Mine însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimes. 31Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32Este un Altul, care mărturisește despre mine; și știu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată. 33Voi ați trimes la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiți mântuiți. 35Ioan era lumina, care este aprinsă și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui. 36Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările, pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimes. 37Și Tatăl, care M-a trimes, a mărturisit El însuș despre Mine. Voi nu I-ați auzit niciodată glasul, nu I-ați văzut deloc fața; 38și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela, pe care l-a trimes El. 39Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. 40Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața! 41Eu nu umblu după slava care vine dela oameni. 42Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuș, pe acela îl veți primi. 44Cum puteți crede voi, care umblați după slava, pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine dela singurul Dumnezeu? 45Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. 46Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.