Noul Testament
Luca 15
1Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte. 2Și Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși, și mănâncă cu ei.” 3Dar El le-a spus pilda aceasta: 4„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește? 5După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; 6și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: ,Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” 7Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință. 8Sau care femeie, dacă are zece lei (Grecește: drahme.) de argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? 9După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: ,Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.” 10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” 11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ,Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit averea. 13Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. 15Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii. 16Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. 17Și-a venit în fire, și a zis: ,câți argați ai tatălui meu au belșug de pâne, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, 19și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” 20Și s-a sculat, și a plecat la tatăl său. când era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” 22Dar tatăl a zis robilor săi: ,Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare. 23Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim; 24căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.” Și au început să se veselească. 25Fiul cel mai mare era la ogor. când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. 26A chemat pe unul din robi, și a început să-l întrebe ce este. 27Robul acela i-a răspuns: ,Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.” 28El s-a întărâtat de mânie, și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară, și l-a rugat să intre. 29Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ,Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani, și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; 30iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.” 31,Fiule”, i-a zis tatăl, ,tu întotdeauna ești cu mine, și tot ce am eu este al tău. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.