Noul Testament
Luca 20
1Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ți-a dat puterea aceasta?” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: 4Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?” 5Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ,Din cer”, va zice: ,Atunci dece nu l-ați crezut?” 6Și dacă răspundem: ,Dela oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un prooroc.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” 9Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară, pentru o vreme îndelungată. 10La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, și l-au trimes înapoi cu mânile goale. 11A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit, și l-au trimes înapoi cu mânile goale. 12A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela, și l-au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.” 14Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, și au zis: „Iată moștenitorul; veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.” 15Și l-au scos afară din vie, și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17Dar Isus i-a privit drept în față, și a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, care au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?” 19Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. 20Au început să pândească pe Isus; și au trimes niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 23Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? 24Arătați-Mi un ban (Grecește: dinar.). Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului” au răspuns ei. 25Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” 26Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. 27Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28„Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său.” 29Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat, și a murit fără copii. 30Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. 32La urma tuturor, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” 34Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; 35dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug”, când numește pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” 38Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.” 39Unii din cărturari au luat cuvântul, și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.” 40Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare. 41Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuș David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea, 43până voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.” 44Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” 45Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46„Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, și după locurile dintâi la ospețe; 47și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.