Luca 23

¹S-au sculat toți, și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. ²Și au început să-L pârască, și să zică: „Pe omul acesta l-am găsit ațîțînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, și zicând că el este Hristosul, Împăratul.” ³Pilat l-a întrebat: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” ⁴Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” ⁵Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: „Întărâtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici.” ⁶când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. ⁷Și când a aflat că este de supt stăpânirea lui Irod, l-a trimes la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. ⁹i-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo, și-L pârau cu înferbântare. ¹¹Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț; și, dupăce și-a bătut joc de El, și l-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, l-a trimes înapoi la Pilat. ¹²În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. ¹³Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod, ¹⁴și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațîță norodul la răscoală. Și iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. ¹⁵Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.” ¹⁷La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. ¹⁸Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta, și slobozește-ne pe Baraba!” ¹⁹Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor. ²⁰Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. ²¹Dar ei au strigat: „Răstignește-L, răstignește-L!” ²²Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Așa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” ²³Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. ²⁴Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. ²⁵Le-a slobozit pe Cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și pe care-l cereau ei; iar pe Isus l-a dat în mânile lor, ca să-și facă voia cu El. ²⁶Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela câmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. ²⁷În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul, și se tânguiau după El. ²⁸Isus S-a întors spre ele, și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. ²⁹Căci iată vor veni zile, când se va zice: ,Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, și de țîțele care n-au alăptat!” ³⁰Atunci vor începe să zică munților: ,Cădeți peste noi!” Și dealurilor: ,Acoperiți-ne!” ³¹Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” ³²Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. ³³când au ajuns la locul, numit „Căpățîna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. ³⁴Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. ³⁵Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuș, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” ³⁶Ostașii de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet, ³⁷și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!” ³⁸Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreești: „Acesta este Împăratul Iudeilor.” ³⁹Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? mântuiește-Te pe Tine însuți, și mântuiește-ne și pe noi!” ⁴⁰Dar celalt l-a înfruntat, și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești supt aceeaș osândă? ⁴¹Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.” ⁴²Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!” ⁴³Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” ⁴⁴Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. ⁴⁵Soarele s-a întunecat, și perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. ⁴⁶Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mânile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe Și-a dat duhul. ⁴⁷Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” ⁴⁸Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. ⁴⁹Toți cunoscuții lui Isus și femeile, care-L însoțiseră din Galilea, stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau. ⁵⁰Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, ⁵¹care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. ⁵²Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. ⁵³l-a dat jos de pe cruce, l-a înfășurat într-o pânză de in, și l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului. ⁵⁵Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, ⁵⁶s-au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.