Noul Testament
Luca 24
1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis de dimineață, și au adus miresmele, pe care le pregătiseră. 2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat înlăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, 7când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mânile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învieze.” 8Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 9La întoarcerea lor dela mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte, care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau. 12Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormânt. S-a plecat, și s-a uitat înlăuntru, dar n-a văzut decât fășiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. 13În aceeaș zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; 14și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. 17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, i-a zis: „Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”- 19„Ce?” le-a zis El.Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte, și L-au răstignit?” 21Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decând s-au întâmplat aceste lucruri. 22Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus disdedimineață la mormânt, 23nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! 26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?” 27Și a început dela Moise, și dela toți proorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei au stăruit de El, și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când ședea la masă cu ei, a luat pânea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, și le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii, și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?” 33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc, 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat, și S-a arătat lui Simon.” 35Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum, și cum L-au cunoscut la frângerea pânii. 36Pe când vorbeau ei astfel, însuș Isus a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!” 37Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți turburați? Și dece vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39Uitați-vă la mânile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” 40(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mânile și picioarele Sale.) 41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de pește fript și un fagur de miere. 43El le-a luat, și a mâncat înaintea lor. 44Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi.” 45Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți. 47Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49Și iată că voi trimete peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” 50El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mânile, și i-a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer. 52Dupăce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53Și tot timpul stăteau în Templu, și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.