Noul Testament
Matei 17
1După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. 2El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina. 3Și iatăcă li s-a arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El. 4Petru a luat cuvântul, și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” 6când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, și s-au înspăimântat foarte tare. 7Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți!” 8Ei au ridicat ochii, și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimărui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morți.” 10Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile. 12Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.” 13Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. 14când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, și i-a zis: 15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă. 16L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece.” 17„O, neam necredincios și pornit la rău!” a răspuns Isus. „până când voi fi cu voi? până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine.” 18Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 19Atunci ucenicii au venit la Isus, și I-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 20„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo”, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.” 22Pe când stăteau în Galilea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mânile oamenilor. 23Ei Îl vor omorâ, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult. 24când au ajuns în Capernaum, ceice strângeau darea pentru Templu (Grecește: Cele două drahme.) au venit la Petru, și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?” 25„Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?” 26Petru i-a răspuns: „Dela străini.” Și Isus i-a zis: „Așa dar fiii sunt scutiți. 27Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița, și trage afară peștele care va veni întâi; deschide-i gura, și vei găsi în ea o rublă (Grecește: Un statir.) pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.