Noul Testament
Matei 19
1După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galilea, și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2După El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, 5și a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup?” 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 7„Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire, și s-o lase?” 8Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar dela început n-a fost așa. 9Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” 11El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt fameni, care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuți fameni de oameni; și sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” 13Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mânile peste ei, și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.” 15După ce Și-a pus mânile peste ei, a plecat de acolo. 16Atunci s-a apropiat de Isus un om, și i-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața vecinică?” 17El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: ,Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” 18„care?” i-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”; și: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 20tânărul i-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereța mea; ce-mi mai lipsește?” 21„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă.” 22când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții. 23Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.” 25Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?” 26Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” 27Atunci Petru a luat cuvântul și i-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29Și ori și cine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, și va moșteni viața vecinică. 30Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.