Noul Testament
Matei 5
1când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și dupăce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: 3Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4Ferice de ceice plâng, căci ei vor fi mângâiați! 5Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! 6Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! 7Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! 10Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! 11Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărâ, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! 12Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi. 13Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni. 14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. 15Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună supt obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. 16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. 17Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19Așa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi, și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor. 20Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a Fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. 21Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecății.” 22Dar Eu vă spun că ori și cine se mânie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: ,Prostule!” va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule”, va cădea supt pedeapsa focului gheenei. 23Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. 25Caută de te împacă de grab cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum; ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, și să fii aruncat în temniță. 26Adevărat îți spun că nu vei ieși deacolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț.” 27Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” 28Dar Eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui. 29Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 30Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 31S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărțire.” 32Dar Eu vă spun că ori și cine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește. 33Ați mai auzit iarăși că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.” 34Dar Eu vă spun: Să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 35nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru. 37Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău. 38Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte.” 39Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celalt. 40Orișicui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. 41Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. 42Celui ce-ți cere, dă-i; și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine. 43Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău.” 44Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celorce vă urăsc, și rugați-vă pentru ceice vă asupresc și vă prigonesc, 45ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? 47Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobicinuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? 48Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.