Noul Testament
Matei 8
1când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, și i-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 3Isus a întins mâna, S-a atins de el, și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, și adu darul, pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” 5Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit.” 7Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8„Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri supt acoperemântul meu; ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9Căci și eu sunt om supt stăpânire; am supt mine ostași, și zic unuia: ,Du-te!” și se duce; altuia: ,Vino!” și vine; și robului meu: ,Fă cutare lucru!” și-l face. 10când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11Dar vă spun că vor veni mulți dela răsărit și dela apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13Apoi a zis sutașului: „Du-te, și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 14Isus S-a dus apoi în casa lui Petru, și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, și a început să-I slujească. 16Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a tămăduit pe toți bolnavii, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat boalele noastre.” 18Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19Atunci s-a apropiat de El un cărturar, și i-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.” 20Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 21Un altul, care era dintre ucenici, i-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 22„Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.” 23Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24Și deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25Ucenicii s-au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea, și s-a făcut o liniște mare. 27Oamenii aceia se mirau, și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?” 28când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” 32„Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, și a pierit în ape. 33Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus; și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.