Vechiul Testament
Plângerile lui Ieremia 2
1Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului. A asvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel, și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mâniei Lui! 2Domnul a nimicit, fără milă, toate locuințele lui Iacov. În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda, și le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei. 3În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel; Și-a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmașului, și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuiește toate dejurâmprejur. 4Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor, și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului. 5Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile, și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin. 6i-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul, și, în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat și pe preot. 7Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat locașul Său cel sfânt. A dat în mânile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într-o zi de sărbătoare. 8Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat, și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste. 9Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele. Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au, 10Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac; și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul. 11Mi s-au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țîță leșinați pe ulițele cetății. 12Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâne și vin?” Și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății, își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor. 13„Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături, și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece? 14Proorocii tăi ți-au proorocit vedenii deșarte și amăgitoare, nu ți-au dat pe față nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine, ci ți-au făcut proorocii mincinoase și înșelătoare. 15Toți trecătorii bat din palme asupra ta, șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, și zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, și bucuria întregului pământ?” 16Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâșnesc din dinți, și zic: „Am înghițit-o!” „Da, aceasta este ziua pe care o așteptam, am ajuns-o și o vedem!” 17Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmașului, a înălțat tăria asupritorilor tăi! 18Inima lor strigă către Domnul... Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrămi! Nu-ți da niciun răgaz, și ochiul tău să n-aibă odihnă! 19Scoală-te și gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ți inima ca niște apă, înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care mor de foame la toate colțurile ulițelor! 20Uită-Te, Doamne, și privește: cui i-ai făcut Tu așa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii desmierdați de mânile lor? Să fie măcelăriți preoții și proorocii în Locașul cel sfânt al Domnului? 21Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe; fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie; i-ai ucis, în ziua mâniei Tale, și i-ai jungheat fără milă. 22Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață. Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.