Vechiul Testament
Plângerile lui Ieremia 5
1„Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara! 2Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre la cei din alte țări! 3Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve. 4Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim. 5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire, și când obosim, nu ne dau odihnă. 6Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâne. 7Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. 8Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mânile lor. 9Ne căutăm pânea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie. 10Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. 11Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda. 12Mai marii noștri au fost spânzurați de mânile lor; Bătrânilor nu le-a dat nici o cinste 13Tinerii au fost puși să râșnească, și copiii cădeau supt poverile de lemn. 14Bătrânii nu se mai duc la poartă, și tinerii au încetat să mai cânte. 15S-a dus bucuria din inimile noastre, și jalea a luat locul jocurilor noastre. 16A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! 17Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii, 18este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el. 19Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam! 20pentru ce să ne uiți pe vecie, și să ne părăsești pentru multă vreme? 21Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! 22Să ne fi lepădat Tu de tot oare, și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.