Vechiul Testament
1 Samuel 25
1Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns, și l-au îngropat în locuința lui la Rama. Atunci David s-a sculat și s-a pogorât în pustia... Paran. 2În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre, și se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui. 3Numele acestui om era Nabal, și nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4David a aflat în pustie că Nabal își tunde oile. 5A trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel, și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu, 6și să-i vorbiți așa: „Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât, și nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David, ce te lasă inima.” 9când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut. 10Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. 11Și să-mi iau eu pânea, apa, și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?” 12Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors, și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 13Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia”! Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia, și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri. 14Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. 15Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât, și nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16Ne-au fost zid și zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. 17Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpânului nostru, și a întregei lui case este hotărâtă, și el este așa de rău încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească. 18Abigail a luat îndată două sute de pâni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, 19și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se pogorau în fața ei, așa că i-a întâlnit. 21David zisese: ,În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine. 22Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească... din tot ce este al lui Nabal!” 23când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David, și s-a închinat până la pământ. 24Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi, și ascultă cuvintele roabei tale. 25Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeși de domnul meu. 26Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sânge și să te ajuți cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! 27Primește darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, și niciodată nu va fi răutate... în tine. 29Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. 30când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.” 32David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea! 33Binecuvântată să fie judecata ta, și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, și mi-ai oprit mâna! 34Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâne.” 35Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese, și i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ți-am ascultat glasul, și te-am primit bine.” 36Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă, și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei. 37Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, și s-a făcut ca o piatră. 38Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, și a murit. 39David a aflat că murise Nabal, și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, și a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimes vorba Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.” 41Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ, și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” 42Și îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David, și i-a fost nevastă. 43David luase și pe Ahinoam din Izreel, și amândouă au fost nevestele lui. 44Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiș.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.