Vechiul Testament
2 Samuel 22
1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu. 3Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea... care mă mântuiește, turnul...... meu cel înalt și scăparea... mea. mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrămașii mei. 5Căci valurile morții mă înconjuraseră, șivoaiele nimicirii mă înspăimântaseră; 6legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. 7În strâmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 8Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase. 9Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țîșneau din ea. 10A plecat cerurile, și S-a pogorât: un nor gros era subt picioarele Lui. 11Călărea pe un heruvim, și sbura, venea pe aripile vântului; 12era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc. 14Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17El și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18m-a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine. 19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, 20El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubește. 21Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mânilor mele; 22căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat dela legile Lui. 24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea. 25De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea, după curăția mea înainte Lui. 26Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate, 27cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. 28Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, scobori pe cei mândri. 29Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. 32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? 33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare, și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.... 34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, și El mă așează pe locurile mele cele înalte. 35Îmi deprinde mânile la luptă, și brațele mele întind arcul de aramă. 36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, și ajung mare prin bunătatea Ta. 37Lărgești drumul supt pașii mei, și picioarele mele nu se clatină. 38Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc. 39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele. 40Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei. 41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și nimicesc pe ceice mă urăsc. 42Se uită în jurul lor, și nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde! 43Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe. 44Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. 45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă. 46Fiii străinului leșină dela inimă, tremură când ies afară din cetățuie. 47Trăiască Domnul, și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele, 48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, 49și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai pesus de protivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor. 50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Și voi cânta spre slava Numelui Tău. 51El dă mari izbăviri împăratului Său, și arată milă unsului Său: lui David, și seminței... lui, pentru totdeauna.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.