Vechiul Testament
2 Samuel 3
1Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind. 2Lui David i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel; 3al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului; 4al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei; 5și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron. 6În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ținut cu tărie la casa lui Saul. 7Dar Saul avusese o țiitoare, numită Rițpa, fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „pentru ce ai intrat la țiitoarea tatălui meu?” 8Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet, și a răspuns: „Oare cap de câne sunt eu, și țin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoință față de casa tatălui tău Saul, față de frații și prietenii lui, nu te-am dat în mânile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? 9Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David, 10când i-a spus că împărația va fi luată dela casa lui Saul, și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, dela Dan până la Beer-Șeba”. 11Iș-Boșet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. 12Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Fă legământ cu mine, și mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul”. 13El a răspuns: „Bine! voi face legământ cu tine, dar îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fata lui Saul când vei veni la mine”. 14Și David a trimes soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuțuri dela Filisteni”. 15Iș-Boșet a trimes s-o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiș. 16Și bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, și întoarce-te!” Și el s-a întors. 17Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel, și le-a zis: „Odinioară voi doreați să aveți împărat pe David; 18puneți-l acum, căci Domnul a zis despre el: ,Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna Filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.” 19Abner a vorbit și lui Beniamin, și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel și toată casa lui Beniamin. 20A ajuns la David în Hebron, însoțit de douăzeci de oameni; și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și acelor care erau cu el. 21Abner a zis lui David: „Mă voi scula, și voi pleca să strâng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legământ cu tine, și să domnești în totul după dorința ta”. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace. 22Ioab și oamenii lui David s-au întors dela urmărirea unei cete, și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, și plecase în pace. 23când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul, și s-a dus în pace”. 24Ioab s-a dus la împărat, și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece? 25Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ți pândească pașii, și să știe tot ce faci.” 26Și Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner niște soli care l-au adus înapoi dela fântâna fără apă Sira: David nu știa nimic. 27când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porții, ca să-i vorbească în taină, și l-a lovit acolo în pântece și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.... 28David a aflat apoi, și a zis: „Nevinovat sunt eu și împărăția mea pe vecie, înaintea Domnului, de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29sângele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămânță sau de lepră, sau care să se razime în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâne!” 30Astfel Ioab și fratele său Abișai, au omorât pe Abner, pentru că omorâse pe fratele lor Asael în lupta dela Gabaon. 31David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!” Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea. 33Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner, și a zis: „Să moară Abner cum moare un mișel? 34N-aveai nici mânile legate, Nici picioarele puse în lanțuri Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner. 35Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce ceva, cât era încă ziuă; dar David a jurat, zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pâne sau alt ceva înainte de... apusul soarelui!” 36Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 37Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. 38Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? 39Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.