Vechiul Testament
Ezechiel 31
1În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ,Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pâraele la toți copacii de pe câmp. 5De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau, de mulțimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari. 6Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau supt ramurile lui, și tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui. 7Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseță. 9Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pismuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu. 10De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ,pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11l-am dat în mânile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit. 12Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pământului au plecat dela umbra lui, și l-au părăsit. 13Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor, și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sunt dați pradă morții, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă. 15Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ,În ziua când s-a pogorât în locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui, și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe câmp s-au uscat. 16De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în locuința morților, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, și s-au mângâiat în adâncimile pământului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. 17S-au pogorât și ei cu el în locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei care erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri. 18Cu cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului, și vei fi culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu ceice au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.