Vechiul Testament
Geneza 21
1Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. 2Sara a rămas însărcinată, și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneță, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. 3Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac. 4Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. 5Avraam era în vârstă de o sută de ani, la nașterea fiului său Isaac. 6Și Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine.” 7Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da țîță la copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrâneță!” 8Copilul s-a făcut mare, și a fost înțercat. Avraam a făcut un ospăț mare în ziua când a fost înțercat Isaac. 9Sara a văzut râzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar. 10Și a zis lui Avraam: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” 11Cuvintele acestea n-au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său. 12Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ți cere; căci numai din Isaac va ieși o sămânță, care va purta cu adevărat numele tău. 13Dar și pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânța ta.” 14A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineață; a luat pâne și un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiș, 16și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul, și a început să plângă. 17Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. 18Scoală-te, ia copilul și ține-l de mână; căci voi face din el un neam mare.” 19Și Dumnezeu i-a deschis ochii, și ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă, și a dat copilului să bea. 20Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, și a ajuns vânător cu arcul. 21A locuit în pustiul Paran, și mamă-sa i-a luat o nevastă din țara Egiptului. 22În vremea aceea, Abimelec, însoțit de Picol, căpetenia oștirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. 23Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înșela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoții mei, și că vei avea față de mine și față de țara, în care locuiești ca străin, aceeaș bunăvoință pe care o am eu față de tine.” 24Avraam a zis: „Jur!” 25Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec. 26Abimelec a răspuns: „Nu știu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de știre, și nici eu nu aflu decât azi.” 27Și Avraam a luat oi și boi, pe care i-a dat lui Abimelec; și au făcut legământ amândoi. 28Avraam a pus de o parte șapte mielușele din turmă. 29Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt aceste șapte mielușele, pe care le-ai pus deoparte?” 30El a răspuns: „Trebuie să primești din mâna mea aceste șapte mielușele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta.” 31Iată de ce locul acela se numește Beer-Șeba; căci acolo și-au jurat ei credință unul altuia. 32Astfel au făcut ei legământ la Beer Șeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oștirii sale, și s-au întors în țara Filistenilor. 33Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba; și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic. 34Avraam a locuit multă vreme ca străin în țara Filistenilor.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.