Vechiul Testament
Geneza 27
1Isaac îmbătrânise, și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă,” i-a răspuns el. 2Isaac a zis: „Iacă am îmbătrânit, și nu știu ziua morții mele. 3Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp, și adu-mi vânat. 4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.” 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7„Adu-mi vânat, și fă-mi o mâncare ca să mănânc; și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.” 8Acum, fiule, ascultă sfatul meu, și fă ce îți poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă cum îi place; 10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui.” 11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi, și voi trece drept mincinos înaintea lui, și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.” 13Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, și du-te de adu-mi-i.” 14Iacov s-a dus de i-a luat, și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare, cum îi plăcea tatălui său. 15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16i-a acoperit cu pielea iezilor mânile și gâtul, care era fără păr. 17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pânea, pe care le pregătise. 18El a venit la tatăl său, și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” 19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!” 20Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” 21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.” 22Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mânile sunt mânile lui Esau.” 23Nu l-a cunoscut, pentru că mânile îi erau păroase, ca mânile fratelui său Esau; și l-a binecuvântat. 24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin, și a băut. 26Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, și sărută-mă, fiule.” 27Iacov s-a apropiat, și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat, și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul. 28Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer, Și grăsimea pământului, Grâu și vin din belșug! 29Să-ți fie supuse noroade, Și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, Și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.” 30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov, și abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors dela vânătoare. 31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!” 32Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33Isaac s-a spăimântat foarte tare, și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat, și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate, înainte de a veni tu, și l-am binecuvântat. De aceea va rămânea binecuvântat. 34când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă și pe mine, tată!” 35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug, și ți-a luat binecuvântarea.” 36Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?” 37Isaac a răspuns, și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine, și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu și vin din belșug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvintează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns. 39Tatăl său Isaac a răspuns, și i-a zis: „Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pământului Și de roua cerului, de sus. 40Vei trăi din sabia ta, Și vei sluji fratelui tău; Dar când te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!” 41Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării, cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” 42Și au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorându-te. 43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran; 44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până va trece dela tine urgia fratelui tău, și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.