Noul Testament
Ioan 18
1După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Lui. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3Iuda, deci, a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimeși de preoții cei mai de seamă și de Farisei, și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei, și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”. Isus le-a zis: „Eu sunt!”. Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi, și au căzut jos la pământ. 7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” 12Ceata ostașilor, căpitanul lor, și aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, și L-au legat. 13L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și Caiafa era Cel ce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru însă a rămas afară la ușă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înlăuntru. 17Atunci slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18Robii și aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei, și se încălzea. 19Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți Iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” 23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă bați?” 24Ana l-a trimes legat la marele preot Caiafa. 25Simon Petru stătea acolo, și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat, și a zis: „Nu sunt.” 26Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul. 28Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29Pilat deci a ieșit afară la ei, și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mânile tale.” 31Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi, și judecați-L după legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, I-au zis Iudeii. 32Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și i-a zis: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?” 34Isus i-a răspuns: „Dela tine însuți zici lucrul acesta, sau ți l-au spus alții despre Mine!” 35Pilat a răspuns: „Eu sunt Iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?” 36„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mânile Iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.” 37„Atunci un Împărat tot ești!” i-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?” 39Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?” 40Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.