Noul Testament
Ioan 20
1În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus disdedimineață la mormânt, pe când era încă întuneric; și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru și la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, și nu știu unde L-au pus.” 3Petru și celalt ucenic au ieșit, și au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S-a plecat și s-a uitat înlăuntru, a văzut fășiile de pânză jos, dar n-a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt, și a văzut fășiile de pânză jos. 7Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fășiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur. 8Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut. 9Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți. 10Apoi ucenicii s-au întors acasă. 11Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt. 12Și a văzut doi îngeri în alb, șezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. 13„Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.” 14Dupăce a zis aceste vorbe, s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus. 15„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul, și i-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau.” 16Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, și i-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică: „Învățătorule!” 17„Nu mă ținea”, i-a zis Isus; „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei, și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” 18Maria Magdalina s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, și că i-a spus aceste lucruri. 19În seara aceleiaș zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!” 20Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mânile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimes pe Mine Tatăl, așa vă trimet și Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celorce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea vor fi ținute.” 24Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mânile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, și le-a zis: „Pace vouă!” 27Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mânile Mele; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” 28Drept răspuns, Toma i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29„Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n-au văzut, și au crezut.” 30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezînd, să aveți viața în Numele Lui.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.