Noul Testament
Ioan 21
1După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, și alți doi din ucenicii lui Isus, erau împreună. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine,” i-au zis ei. Au ieșit, și au intrat într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4Dimineața, Isus stătea pe țărm; dar ucenicii nu știau că este Isus. 5„Copii”, le-a zis Isus, „aveți ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. 6El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei, și veți găsi.” Au aruncat-o deci, și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!” când a auzit Simon Petru că este Domnul și-a pus haina pe el, și s-a încins, căci era desbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm decât ca la două sute de coți. 9când s-au pogorât pe țărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâne. 10Isus le-a zis: „Aduceți din peștii, pe care i-ați prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în corăbioară, și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari: și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja. 12„Veniți de prânziți,” le-a zis Isus. Și nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?” căci știau că este Domnul. 13Isus S-a apropiat, a luat pânea, și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. 14Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morți. 15După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, i-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” 16i-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da Doamne”, i-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele”. 17A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat, adevărat, îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mânile, și altul te va încinge, și te va duce unde nu vei voi.” 19A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” 20Petru s-a întors, și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, și zisese: „Doamne, cine este Cel ce Te vinde?” 21Petru s-a uitat la el, și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” 23Din pricina aceasta, a ieșit svonul printre frați că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?” 24Ucenicul acesta este Cel ce adeverește aceste lucruri, și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată. 25Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.