Vechiul Testament
Judecători 19
1Pe vremea când nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, și-a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2Țiitoarea nu i-a fost credincioasă, și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; și când l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie. 4Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ținut la el trei zile. Au mâncat și au băut, și au rămas noaptea acolo. 5A patra zi, s-au sculat dis de dimineață, și Levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâne, ca să prinzi la inimă; și apoi veți pleca.” 6Și au șezut de au mâncat și au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăște-te dar să rămâi aici la noapte, și să ți se veselească inima.” 7Bărbatul se scula să plece; dar în urma stăruințelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea. 8În ziua a cincea, s-a sculat dis de dimineață să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ți mai întâi inima, te rog; și rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul se scula să plece, cu țiitoarea și sluga lui; dar socrul-său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte, și să ți se veselească inima; mâne vă veți scula disdedimineață ca să porniți la drum, și te vei duce la cortul tău.” 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns până în fața Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșălați și cu țiitoarea lui. 11când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem, să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiților, și să rămânem în ea peste noapte”. 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea.” 13A mai zis slugii sale: „Haidem, să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămânem acolo peste noapte”. 14Au mers mai departe, și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat, și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte. 16Și iată că un bătrân se întorcea seara dela munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau Beniamiți. 17El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi, și de unde vii?” 18El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, și acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19Avem însă paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâne și vin pentru mine, pentru roaba ta, și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piață peste noapte.” 21l-a dus în casa lui, și a dat nutreț măgarilor. Călătorii și-au spălat picioarele; apoi au mâncat și au băut. 22Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă, și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.” 23Stăpânul casei a ieșit la ei, și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta. 24Iată că am o fată fecioară, și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le, și faceți-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită”. 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat țiitoarea, și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea, și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. 26Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, și a rămas acolo până la ziuă. 27Și dimineața, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei, și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mânile pe prag. 28El i-a zis: „Scoală-te, și haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, și a plecat acasă. 29când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat pe țiitoarea lui, și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimes în tot ținutul lui Israel. 30Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, decând s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.