Luca 1

¹Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, ²după cum ni le-au încredințat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, și au ajuns slujitori ai cuvântului, ³am găsit și eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, ⁴ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. ⁵În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisaveta. ⁶Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. ⁷N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. ⁸Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, ⁹după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. ¹⁰În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. ¹¹Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, și a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. ¹²Zaharia s-a spăimântat, când l-a văzut; și l-a apucat frica. ¹³Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. ¹⁴El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. ¹⁵Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. ¹⁶El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” ¹⁸Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă.” ¹⁹Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. ²⁰Iată că vei fi mut, și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” ²¹Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu. ²²când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, și a rămas mut. ²³După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. ²⁴Peste câtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, ²⁵„iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” ²⁶În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, ²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” ²⁹Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. ³⁰Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. ³¹Și iată că vei rămânea însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. ³²El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. ³³Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” ³⁴Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” ³⁵Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. ³⁶Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, și ea, un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. ³⁷Căci niciun cuvânt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. ³⁸Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat dela ea. ³⁹Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰A intrat în casa lui Zaharia, și a urat de bine Elisavetei. ⁴¹Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴²Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău. ⁴³Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? ⁴⁴Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” ⁴⁶Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul, ⁴⁷și mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu, ⁴⁸pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, ⁴⁹pentru că Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, ⁵⁰și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. ⁵¹El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor. ⁵²A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. ⁵³Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mânile goale. ⁵⁴A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa,- ⁵⁵cum făgăduise părinților noștri,-față de Avraam și sămânța lui în veac.” ⁵⁶Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. ⁵⁷Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. ⁵⁸Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, și se bucurau împreună cu ea. ⁵⁹În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. ⁶⁰Dar mama lui a luat cuvântul, și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” ⁶¹Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.” ⁶²Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. ⁶³Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. ⁶⁴În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a deslegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. ⁶⁵Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶Toți ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. ⁶⁷Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit, și a zis: ⁶⁸„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. ⁶⁹Și ne-a ridicat o mântuire puternică (Grecește: un corn de mântuire.) în casa robului Său David, ⁷⁰cum vestise prin gura sfinților Săi prooroci, care au fost din vechime;- ⁷¹mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! ⁷²Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri, și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, ⁷³potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, ⁷⁴că, dupăce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, ⁷⁵trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. ⁷⁶Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, ⁷⁷și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;- ⁷⁸datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ⁷⁹ca să lumineze pe ceice zac în întunericul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” ⁸⁰Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.