Luca 11

¹Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.” ²El le-a zis: „când vă rugați, să ziceți: Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. ³pânea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; ⁴și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.” ⁵Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, și se duce la el la miezul nopții, și-i zice: ,Prietene, împrumută-mi trei pâni, ⁶căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, și n-am ce-i pune înainte;” ⁷și dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ,Nu mă turbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pâni”,- ⁸vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruința lui supărătoare, tot se va scula și-i va da tot ce-i trebuie. ⁹De aceea și Eu vă spun: Cereți, și vi se va da: căutați, și veți găsi; bateți și vi se va deschide. ¹⁰Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide. ¹¹Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? ¹²Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? ¹³Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” ¹⁴Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. Dupăce a ieșit, dracul, mutul a grăit, și noroadele s-au mirat. ¹⁵Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.” ¹⁶Alții, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn, din cer. ¹⁷Isus le-a cunoscut gândurile, și le-a zis: „Orice împărăție desbinată împotriva ei, este pustiită; și o casă desbinată împotriva ei, se prăbușește peste alta. ¹⁸Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuș, cum va dăinui împărăția lui, fiindcă ziceți că Eu scot dracii cu Beelzebul? ¹⁹Și dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei înșiși vor fi judecătorii voștri. ²⁰Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns până la voi. ²¹când omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost. ²²Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el și-l biruiește, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, și împarte prăzile luate de la el. ²³Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. ²⁴Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, și caută odihnă. Fiindcă n-o găsește, zice: ,Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.” ²⁵Și când vine, o găsește măturată și împodobită. ²⁶Atunci se duce de mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se așează în ea, și starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” ²⁷Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat, și de țîțele pe care le-ai supt!” ²⁸Și El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-L păzesc!” ²⁹Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona. ³⁰Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot așa și Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. ³¹Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecății, alături de bărbații acestui neam, și-i va osândi; pentru că ea a venit dela capătul pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ³²Bărbații din Ninive se vor scula, în ziua judecății, alături de neamul acesta, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. ³³Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau supt baniță; ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. ³⁴Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. ³⁵Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric. ³⁶Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.” ³⁷Pe când vorbea Isus, un Fariseu l-a rugat să prânzească la el. El în intrat și a șezut la masă. ³⁸Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. ³⁹Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire și de răutate. ⁴⁰Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut și pe cea dinlăuntru? ⁴¹Dați mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, și atunci toate vă vor fi curate. ⁴²Dar vai de voi, Fariseilor! pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! ⁴³Vai de voi, Fariseilor! pentru că voi umblați după scaunele dintâi la sinagogi, și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe! ⁴⁴Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! pentru că voi sunteți ca mormintele, care nu se văd, și peste care oamenii umblă fără să știe.” ⁴⁵Unul din învățătorii Legii a luat cuvântul, și i-a zis: „Învățătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăști și pe noi.” ⁴⁶„Vai și de voi, învățători ai Legii”, a răspuns Isus. „pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele. ⁴⁷Vai de voi! pentru că voi zidiți mormintele proorocilor, pe care i-au ucis părinții voștri. ⁴⁸Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiți mormintele. ⁴⁹De aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: ,Le voi trimete prooroci și apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor prigoni, ⁵⁰ca să se ceară dela acest neam sângele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela întemeierea lumii: ⁵¹dela sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta! ⁵²Vai de voi, învățători ai Legii! pentru că voi ați pus mâna pe cheia cunoștinței: nici voi n-ați intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-ați împedecat să intre.” ⁵³După ce a ieșit de acolo, cărturarii și Fariseii au început să-L pună la strâmtoare, și să-L facă să vorbească despre multe lucruri; ⁵⁴I-au întins astfel lațuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.