Luca 8

¹Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; ²și mai erau și niște femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieșiseră șapte draci, ³Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau. ⁴când s-a strâns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: ⁵„Sămănătorul a ieșit să-și samene sămânța. Pe când sămăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare, și au mâncat-o păsările cerului. ⁶O altă parte a căzut pe stâncă; și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. ⁸O altă parte a căzut pe pământ bun, și a crescut, și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.” ⁹Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. ¹⁰El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă.” ¹¹Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămânța, este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹²Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum, sunt ceice aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mântuiți. ¹³Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. ¹⁴Sămânța, care a căzut între spini, închipuiește pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum, și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, și n-aduc rod care să ajungă la coacere. ¹⁵Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare. ¹⁶Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n-o acopere cu un vas, nici n-o pune supt pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca ceice intră, să vadă lumina. ¹⁷Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. ¹⁸Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.” ¹⁹Mama și frații lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului. ²⁰Cineva i-a spus: „Mamă-Ta și frații Tăi stau afară, și vor să Te vadă.” ²¹Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt ceice ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-l împlinesc.” ²²Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. ²³Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie. ²⁴Au venit la El, L-au deșteptat, și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, perim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. ²⁵Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?” ²⁶Au venit cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. ²⁷când a ieșit Isus la țărm, l-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. ²⁸când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui, și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.” ²⁹Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mâni și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii. ³⁰Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune,” a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. ³¹Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. ³²Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. ³³Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac, și s-a înecat. ³⁴Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. ³⁵Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, și în toate mințile; și i-a apucat frica. ³⁶Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. ³⁷Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, și S-a întors. ³⁸Omul din care ieșiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, și i-a zis: ³⁹„Întoarce-te acasă, și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. ⁴⁰La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. ⁴¹Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, și l-a rugat să vină până la el acasă; ⁴²pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. ⁴³Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doftorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. ⁴⁴Ea s-a apropiat pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sânge s-a oprit. ⁴⁵Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și ceice erau cu El, au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ,Cine s-a atins de Mine?” ⁴⁶Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” ⁴⁷Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, și cum fusese vindecată numai decât. ⁴⁸Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace.” ⁴⁹Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii, și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.” ⁵⁰Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită.” ⁵¹când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei. ⁵²Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” ⁵³Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. ⁵⁴Dar El, dupăce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână, și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!” ⁵⁵Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întâmplate.