Noul Testament
Marcu 10
1Isus a plecat de acolo, și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i învețe. 2Au venit la El Fariseii; și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4„Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire, și s-o lase.” 5Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa. 8Și cei doi vor fi un singur trup.” Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11El le-a zis: „Oricine își lasă nevasta, și ia pe alta de nevastă, preacurvește față de ea; 12și dacă o nevastă își lasă bărbatul, și ia pe altul de bărbat, preacurvește.” 13I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau. 14când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat, și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. 15Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!” 16Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Și mânile peste ei. 17Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, și l-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?” 18„pentru ce Mă numești bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Cunoști poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.” 20El i-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.” 21Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă.” 22mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții. 23Isus S-a uitat împrejurul Lui, și a zis ucenicilor Săi: „cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu ceice au avuții!” 24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru ceice se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.” 28Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.” 29Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, 30și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața vecinică. 31Mulți din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.” 32Ei erau pe drum și se suiau la Ierusalim; și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburați, și mergeau îngroziți după El. Isus a luat iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33„Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mânile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, și-L vor da în mânile Neamurilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorâ; dar, după trei zile, va învia.” 35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere.” 36El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?” 37„Dă-ne,” I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” 38Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” 39„Putem,” au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea, și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați; 40dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.” 41Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i-a chemat la El, și le-a zis: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. 43Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; 44și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. 45Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!” 46Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos lângă drum, și cerea de milă. 47El a auzit că trece Isus din Nazaret, și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau să tacă; dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit, și a zis: „Chemați-l!” Au chemat pe orb, și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.” 50Orbul și-a aruncat haina; a sărit, și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul, și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?” „Rabuni,” i-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” 52Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea, și a mers pe drum după Isus.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.