Noul Testament
Marcu 8
1În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: 2„Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, și n-au ce mânca. 3Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” 4Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâne pe oamenii aceștia, aici într-un loc pustiu?” 5„câte pâni aveți?” i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. 6Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ; a luat cele șapte pâni; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit norodului. 7Mai aveau și câțiva peștișori: și Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8Au mâncat și s-au săturat; și au ridicat șapte coșnițe, pline cu rămășițele de fărămituri. 9Erau aproape patru mii de inși. În urmă Isus le-a dat drumul. 10Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, și a venit în părțile Dalmanutei. 11Fariseii au venit deodată, și au început o ceartă de vorbe cu Isus; și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12Isus a suspinat adânc în duhul Său, și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13Apoi i-a lăsat, și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14Ucenicii uitaseră să ia pâni; cu ei în corabie n-aveau decât o pâne. 15Isus le dădea în grijă, și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâni.” 17Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: „pentru ce vă gândiți că n-aveți pâni? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? 19când am frânt cele cinci pâni la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu fărămituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20„Și când am frânt cele șapte pâni la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu fărămituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. 21Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?” 22Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, și L-au rugat să Se atingă de el. 23Isus a luat pe orb de mână, și l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mânile peste el, și l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24El s-a uitat, și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” 25Isus i-a pus din nou mânile pe ochi; i-a spus să se uite țintă; și când s-a uitat, a fost tămăduit, și a văzut toate lucrurile deslușit. 26Atunci Isus l-a trimes acasă, și i-a zis: „Să nu intri în sat, și nici să nu spui cuiva în sat.” 27Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din prooroci.” 29„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul!” i-a răspuns Petru. 30Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. 31Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și după trei zile să învieze. 32Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă l-a luat de o parte, și a început să-L mustre. 33Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuș, să-și ia crucea, și să Mă urmeze. 35Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mântui. 36Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? 37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.