Noul Testament
Matei 21
1când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici, 2și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; deslegați-i și aduceți-i la Mine. 3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimete.” 4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: 5„Spuneți fiicei Sionului: ,Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.” 6Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus. 7Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra. 8Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum. 9Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” 10când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, și fiecare zicea: „Cine este acesta?” 11„Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. 12Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei, 13și le-a zis: „Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 14Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat. 15Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie. 16Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da,” le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?” 17Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, și S-a îndreptat spre Betania, și a mas acolo. 18Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, i-a fost foame. 19A văzut un smochin lângă drum, și S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, și i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Și pe dată smochinul s-a uscat. 20Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare,” se va face. 22Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi. 23Isus S-a dus în Templu; și, pe când învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului, și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, și cine Ți-a dat puterea aceasta?” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare; și dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ,Din cer,” ne va spune: ,Atunci de ce nu l-ați crezut?” 26Și dacă vom răspunde: ,Dela oameni,” ne temem de norod, pentru că toți socotesc pe Ioan drept prooroc.” 27Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. 28Ce credeți? Un om avea doi feciori; și s-a dus la cel dintâi, și i-a zis: ,Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” 29,Nu vreau,” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, și s-a dus. 30S-a dus și la celălalt, și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ,Mă duc, doamne!” Și nu s-a dus. 31Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi,” au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți. 33Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, și a plecat în altă țară. 34când a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. 35Vierii au pus mâna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36A mai trimes alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel. 37La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicând: ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!” 38Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ,Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.” 39Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora? 41Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.” 42Isus le-a zis: „N-ați citit nici odată în Scripturi că: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?” 43De aceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată dela voi, și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. 44Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 45După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și Fariseii au înțeles că Isus vorbește despre ei, 46și căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.