Noul Testament
Matei 22
1Isus a luat cuvântul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimes iarăși alți robi, și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.” 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorât. 7când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimes oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.” 10Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12,Prietene,” i-a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. 13Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legați-i mânile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” 15Atunci Fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban (Grecește: dinar.). 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului,” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat.” 23În aceeaș zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învățătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș.” 25Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat, și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă. 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți ci al celor vii.” 33Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, i-a pus întrebarea următoare: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.” 38„Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 40În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.” 41Pe când erau strânși la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat: 42Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44,Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale? 45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni nu i-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.