Matei 26

¹Dupăce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: ²„Știți că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” ³Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; ⁴și s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să-L omoare. ⁵Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.” ⁶când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, ⁷s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. ⁸Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? ⁹Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” ¹⁰când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. ¹¹pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. ¹²Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ¹³Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” ¹⁴Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscareoteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ¹⁵și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mânile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. ¹⁶Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mânile lor. ¹⁷În ziua dintâi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” ¹⁸El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: „Învățătorul zice: ,Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.” ¹⁹Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, și au pregătit Paștele. ²⁰Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. ²¹Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” ²²Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” ²³Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. ²⁴Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” ²⁵Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, și i-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!” ²⁶Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâne; și după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” ²⁷Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el; ²⁸căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. ²⁹Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” ³⁰După ce au cântat cântarea, au ieșit în muntele Măslinilor. ³¹Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.” ³²Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.” ³³Petru a luat cuvântul, și i-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” ³⁴„Adevărat îți spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” ³⁵Petru i-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ucenicii au spus acelaș lucru. ³⁶Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce colo să Mă rog.” ³⁷A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mâhnească foarte tare. ³⁸Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici, și vegheați împreună cu Mine.” ³⁹Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” ⁴⁰Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! ⁴¹Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” ⁴²S-a depărtat a doua oară, și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” ⁴³S-a întors iarăși la ucenici, și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. ⁴⁴i-a lăsat din nou, S-a depărtat, și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. ⁴⁵Apoi a venit la ucenici, și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mânile păcătoșilor. ⁴⁶Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.” ⁴⁷Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimeși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului.” ⁴⁸vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!” ⁴⁹Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și i-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și l-a sărutat. ⁵⁰Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mânile pe Isus, și L-au prins. ⁵¹Și unul din ceice erau cu Isus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea. ⁵²Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; căci toți ceice scot sabia, de sabie vor pieri. ⁵³Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? ⁵⁴Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” ⁵⁵În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. ⁵⁶Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. ⁵⁷Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. ⁵⁸Petru l-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. ⁵⁹Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. ⁶⁰Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi, ⁶¹și au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.” ⁶²Marele preot s-a sculat în picioare, și i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” ⁶³Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și i-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” ⁶⁴„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului.” ⁶⁵Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. ⁶⁶Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.” ⁶⁷Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit, ⁶⁸zicând: „Hristoase, proorocește-ne-cine Te-a lovit?” ⁶⁹Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileanul!” ⁷⁰Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” ⁷¹când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” ⁷²El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!” ⁷³Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” ⁷⁴Atunci el a început să se blastăme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. ⁷⁵Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.