Matei 27

¹când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. ²După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont. ³Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor, ⁴și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” ⁵Iuda a aruncat arginții în Templu, și s-a dus de s-a spânzurat. ⁶Preoții cei mai de seamă au strâns arginții, și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” ⁷Și dupăce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului,” ca loc pentru îngroparea străinilor. ⁸Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Țarina sângelui.” ⁹Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel; ¹⁰și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.” ¹¹Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul l-a întrebat: „Ești Tu ,Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” ¹²Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor. ¹³Atunci Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” ¹⁴Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul. ¹⁵La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. ¹⁶Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. ¹⁷când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?” ¹⁸Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mânile lui. ¹⁹Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.” ²⁰Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. ²¹Dregătorul a luat cuvântul, și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. ²²Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. ²³Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” ²⁴când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mânile înaintea norodului, și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” ²⁵Și tot norodul a răspuns: „sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” ²⁶Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, l-a dat în mânile lor, ca să fie răstignit. ²⁷Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. ²⁸L-au desbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. ²⁹Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” ³⁰Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și-L băteau în cap. ³¹Dupăce și-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, și L-au dus să-L răstignească. ³²Pe când ieșeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. ³³când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățînii”, ³⁴I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. ³⁵Dupăce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” ³⁶Apoi au șezut jos, și-L păzeau. ³⁷Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.” ³⁸Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. ³⁹Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, ⁴⁰și ziceau: „Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!” ⁴¹Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El, și ziceau: ⁴²„Pe alții i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El! ⁴³S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ,Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” ⁴⁴tâlharii care erau răstigniți împreună cu El, îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. ⁴⁵Dela ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. ⁴⁶Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” ⁴⁷Unii din ceice stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” ⁴⁸Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie, și i-a dat să bea. ⁴⁹Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” ⁵⁰Isus a strigat iarăși cu glas tare, și Și-a dat duhul. ⁵¹Și îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵²mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat. ⁵³Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, și s-au arătat multora. ⁵⁴Sutașul, și ceice păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare, și au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” ⁵⁵Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească. ⁵⁶Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei. ⁵⁷Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. ⁵⁸El s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. ⁵⁹Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in, ⁶⁰și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuș, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat. ⁶¹Maria Magdalina și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormântului. ⁶²A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii, s-au dus împreună la Pilat, ⁶³și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ,După trei zile voi învia.” ⁶⁴Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, și să spună norodului: ,A înviat din morți!” Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” ⁶⁵Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.” ⁶⁶Ei au plecat, și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.”