Vechiul Testament
Zaharia 5
1Am ridicat din nou ochii, și m-am uitat, și iată că era un sul de carte, care sbura. 2El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburând; are o lungime de douăzeci de coți, și o lățime de zece coți”. 3Și el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată țara; căci, după cum este scris pe el, orice hoț, și oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârșire de aici. 4Îl trimet-zice Domnul oștirilor,-ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, și s-o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.” 5Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și mi-a zis: „Ridică ochii, și privește ce iese de acolo.” 6Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Și el a zis: „Iese efa.” Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara.” 7Și iată că se ridica un talant de plumb, și în mijlocul efei, ședea o femeie. 8El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i-a dat brânci în efă, și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer. 10Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” 11El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.