„Merge-voi cu mâna goală înaintea Domnului / suflete nu-I pot aduce / niciun singur snop măcar”
Mulțumire pentru anul care a trecut
Acum, la început de an, am un sentiment de mulțumire profundă față de Dumnezeu pentru felul în care a binecuvântat comunitatea Elim, care nu este o comunitate numeric mică, cu o activitate intensă, dar necesară pentru a răspunde nevoilor de slujire numărului mare de membri și diversității acesteia.
Dumnezeu ne-a binecuvântat cu statornicie, cu echilibru, cu pace și cu o atmosferă armonioasă din punct de vedere spiritual. Orice om care pășește în biserica Elim având gândul părtășiei și întâlnirii cu Domnul, ascultând cântările, participând la închinare, auzind predicarea Cuvântului axată pe o predicare biblică și chemare la pocăință, pleacă de aici cu dorința revenirii.
Ceea ce s-a desfășurat până în prezent a avut rolul zidirii spirituale, chiar și prin activitățile sociale sau de ajutorare care au fost întreprinse. Totul e prin Duhul Domnului, prin puterea și înțelepciunea care ne-a dat-o El. De aceea, îi sunt mulțumitor lui Dumnezeu întrucât, chiar în vremurile acestea de criză, de tulburare, când oamenii sunt vulnerabili, prezentând instabilitate emoțională și spirituală, El ne-a oferit puterea de a continua lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, încheiem anul acesta cu acest sentiment de mulțumire și recunoștință față de Dumnezeu, privind cu încredere că Cel care ne-a binecuvântat are în vedere comunitatea de credincioși care se adună spre slava Numelui Său.
Având în vedere credincioșia lui Dumnezeu, cunoscând experiențele Lui, pășesc în 2024 împreună cu Biserica Elim plin de bucurie și fără emoții. Noi nu trăim la voia întâmplării. Evenimentele, situațiile prin care trecem nu sunt lucruri care vin din întâmplare, ci vin din mâna Lui.
Ce lăsăm în urmă
Ce ar trebui să lăsăm în urmă în 2023? Pe lângă fila din calendar, revenind din nou la un ianuarie, din punct de vedere spiritual ar trebui să lăsăm și lucrurile ce nu au fost în voia lui Dumnezeu. Fiecare om își dorește, odată cu înnoirea anului, să se înnoiască și el. Să lăsăm trecutul și haina trecutului și să îmbrăcăm un veșmânt nou din punct de vedere spiritual. Dar nu doar atât, ci să fim aceia care să luptăm mai mult pentru a fi în voia lui Dumnezeu.
Să fim oameni înțelepți și să învățăm din trecut, dar să ne înnoim gândul. Pentru că cele mai mari bătălii – biruințe sau înfrângeri – sunt la nivelul minții. Dacă omul ar reuși să discearnă la nivelul gândului ce e bine și ce e rău, dacă ar avea o sită, un străjer ce l-ar putea înștiința sau dacă ar avea lumina discernământului, ar fi scutit de multe probleme. Acolo se dă cel mai mare război, iar omul devine ceea ce acceptă la nivelul minții.
Această înnoire e dată de relația pe care o avem cu Divinitatea, de percepția pe care o avem despre Dumnezeu, Domnul Isus și Duhul Sfânt, despre cine este El și ce vrea El de la noi. Pentru că Dumnezeu nu vrea îngrădirea noastră și să avem o viață oprimată, îngustă, ci dimpotrivă, Domnul Isus a spus că a venit în lume ca oamenii „să aibă viață și viața lor să fie bogată” (Ioan 10:10). Și aceasta nu trebuie privită doar în cele materiale, deși Domnul poartă de grijă și în această privință, ci în ceea ce privește stările spirituale: starea de pace, de încredere, de bucurie, aceste trăiri sufletești care ne sunt hrană spirituală. Într-o lume cu atâtea vești rele și atâtea provocări, noi avem un Dumnezeu care ne oferă siguranță. Și aceste trăiri sunt esențiale pentru viața noastră și pentru echilibrul nostru. Credința nu e doar un sentiment, o emoție de moment, ci este fundamentul, temelia pe care noi ne clădim întreg edificiul spiritual și prin care beneficiem de echilibrul psihic, emoțional, de sănătate, de forță și putere de a merge înainte.
Dumnezeu este atât de generos cu noi: ni s-a revelat prin Hristos, ni se revelează prin Cuvânt, este atât de aproape de noi, ne-a amprentat, ne-a dat din Sine prin duhul de viață pe care l-a suflat în noi. Trebuie să recunoaștem prezența divinității în persoana noastră. Acest lucru ne echilibrează din punct de vedere al gândurilor, sentimentelor și dorințelor. Ajungem astfel la o libertate în care nu ne place răul pentru că îi înțelegem consecințele. Alegem în mod conștient ce este bine și nu tânjim după ceea ce este rău. Dumnezeu vrea să ne ridice la acel nivel astfel încât să ne dăm seama că la nivelul gândirii, acolo unde se iau deciziile, e nevoie de înnoire. Astfel lăsăm ce a fost vechi, îmbrățișăm un nou an, dar cu o viață nouă și binecuvântată în prezența Domnului.
Să ajungă omul să-și clădească o gândire nouă după prototipul lui Dumnezeu, să aibă în structura lui spirituală dorințe după voia lui Dumnezeu ducând astfel la trăirea hristică, practică și liberă. Aceasta este adevărata libertate în Hristos. Aceasta mi-aș dori pentru anul acesta: să ajungem la acea libertate în Hristos.
Rugăciunea, cu smerenie și evlavie
Așa cum în plan pământesc, la orice loc de muncă există o structură ierarhică și fiecare angajat e conștient că pentru beneficiile pe care le are trebuie să aducă aport, prin ascultare și respect, tot așa e și în relația cu Divinitatea. Dumnezeu e autoritatea supremă. Noi citim și proclamăm un mare adevăr: sfințenia lui Dumnezeu. Dar având în vedere că El e Suveran, Sfânt, Drept, nu ne putem raporta oricum. Pentru a ajunge de la lapte să ne hrănim cu hrană tare duhovnicească, trebuie ca fiecare credincios să promoveze o relație de părtășie cu Divinitatea. Aceasta constă într-o pasiune pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu. El se descoperă prin Scriptură, prin explicații date de la amvon, prin discuții sau ni se revelează nouă personal, în cele mai multe situații, prin rugăciune. Având o disciplină a rugăciunii în viața noastră, pe de o parte noi dovedim că recunoaștem autoritatea Lui și pe de altă parte, conștientizăm nevoile noastre.
Dar rugăciunea nu trebuie făcută într-o notă de aroganță, de poruncă către Dumnezeu, ci în nota smereniei. Dumnezeu ne dă exemplul celor doi care se roagă în templu: fariseul care se roagă în nota perfectului, care se vede superior față de celălalt și al doilea, care se roagă în nota smereniei, văzându-se pe sine în raport cu Divinitatea. Și Isus declară că cel din urmă a plecat acasă iertat.
Rugăciunea trebuie însoțită de evlavie. Aceasta ne obligă ca atunci când ne rugăm, vorbele, ținuta, atitudinea să fie de smerenie și umilință înaintea lui Dumnezeu. Aceasta e cheia trecerii de la lapte la hrană tare duhovnicească – disciplina rugăciunii corect practicate într-un mod conștient. La rugăciunile făcute în mod conștient și corect, Dumnezeu trimite răspuns. Căci El nu e vitreg, nu dorește să ne chinuie, ci dimpotrivă, dorește să ne ofere experiențe și astfel să creștem și să ne maturizăm, să ajungem să ne hrănim cu hrana aceea tare a lucrurilor care ne duc din sfera copilăriei în sfera maturității din punct de vedere spiritual. Suntem dependenți de Dumnezeu, și Duhul Sfânt nu este o poveste, ci o prezență a Dumnezeirii în om și printre oameni. Ceea ce ne maturizează și ne ridică este relația personală, nu doar cu Scriptura și în actul rugăciunii, ci și în experiența trăirii noastre, a călăuzirii prin Duhul Sfânt: să Îi înțelegem șoapta, vorbirea, să avem siguranța a ceea ce ne comunică.
Credincioșia lui Dumnezeu în istoria Elim
Atât în viața bisericii, cât și în viața personală am avut multe experiențe de acest fel, Dumnezeu în credincioșia Lui tot ce a promis, a făcut. Pot să spun cu tărie, Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin profețiile spuse prin Duhul Sfânt se împlinesc întocmai. În ce privește structura de conducere a bisericii, Dumnezeu ridică și Dumnezeu coboară. Dumnezeu alege, pentru că Biserica este a Domnului.
Când s-a așezat biserica pe poziția pe care este acum, controlată de securitate și comuniști, într-un context sumbru și greu, complicat, un adevărat act de bravură a fost din partea fratelui Codreanu. Ar trebui poate să se amintească mai des, ca să nu uităm istoria, riscurile cu care s-a făcut construcția. Căci cine își uită istoria, riscă să devină un om ușor. Când am fost aici așezați, nu am avut niciun loc de parcare, dar la un moment dat a apărut o astfel de oportunitate. Împreună cu fratele Codreanu și fratele Radu, un frate serios și credincios, ce avea lucrări din partea Domnului, am făcut o rugăciune, și la final fratele Radu a spus: „Nu știu ce cauză aveți, nu știu de ce m-ați chemat, dar vă spun ce mi-a arătat Domnul. Mi-a arătat că veți cumpăra o poziție vis-à-vis cu biserica și după ce o veți cumpăra, veți mai cumpăra una, două, trei, veți ajunge până la tei – de la tei și până la școala de șoferi, mi-a arătat Domnul că veți cumpăra și după ce veți cumpăra tot pe partea aceea, veți cumpăra lângă biserică în stânga și în final de tot cu greu veți cumpăra în dreapta.” Și exact ordinea spusă prin cuvântul lui Dumnezeu așa s-a împlinit; cea din dreapta nu e cumpărată nici acum.
Încă o experiență a Bisericii: comuniștii ne-au luat terenul unde am avut biserica veche, Romulus 54. Și după revoluție a rămas un loc nefolosit, pentru că aveau de gând să construiască blocuri de opt etaje la stradă. Venind revoluția s-a sistat planul de urbanizare. Am obținut acel teren prin judecată, pentru biserică. După ce l-am obținut a stat mult timp gol. A venit un frate care a propus o asociere pentru o benzinărie. Fratele Codreanu ne-a adunat la rugăciune, pe fratele Radu, fratele Ștefan Criste și eu. Iar la final fratele Radu a spus: „Fraților, nu știu ce este, dar eu vă spun ce am avut din partea Domnului. Am văzut un teren așa mai mic, un loc între case, și s-a săpat o groapă până la un anumit nivel și apoi l-am văzut pe fratele Moț că a continuat să sape. A tot săpat și deodată am văzut că din pământ țâșnește ca la țâșnitoare ceva, și când m-am uitat era ceva negru – țiței.” Mulțumim lui Dumnezeu, noi am știut ce avem de făcut. Și este și azi un loc binecuvântat pentru biserică.
Sunt enorm de multe experiențe personale cu Dumnezeu, și pot să spun cu tărie, Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin profețiile spuse prin Duhul Sfânt se împlinesc întocmai.
Trăirea prin credință nu e doar un slogan, ci e un mare adevăr. Orice om cu experiență, trecut prin viață, care a avut o relație bună cu Dumnezeu este cel care poate spune „cu Dumnezeu am reușit, datorită Lui sunt ceea ce sunt”. Trăirea prin credință, de mână, la pas cu Dumnezeu, e o mare binecuvântare și ea trebuie să fie autentică. Asta înseamnă că omul nu pășește în nicio lucrare fără să se consulte cu Cel care știe cel mai bine ce e bine și ce e rău, cu Cel ce poate lumina și călăuzi în decizii.
Trei gânduri pentru noul an
Trebuie să avem în mintea noastră trei concepte foarte bine fixate. Primul, „Dumnezeu îmi poartă de grijă”. Da, ne trezim, alergăm, ne implicăm, ne trăim viața cu sudoare și muncă, făcându-ne partea, dar toate acestea le facem pentru că El ne dă energia, protecția, starea de bine. Biblia spune că și bătrânii sunt plini de suc și verzi. Cei ce locuiesc în Casa Domnului aduc rod și la bătrânețe.
Al doilea gând important este acela că „Dumnezeu mă iubește”. La acest nivel, diavolul atacă tot mai mult ca să distrugă siguranța aceasta a iubirii lui Dumnezeu. Cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu este că Isus Hristos a venit la noi. Și fiindcă ne iubește, ne poartă de grijă.
Iar al treilea, să avem o inimă mulțumitoare pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu și pentru ceea ce El a pregătit pentru noi. Să fim conștienți că adevărata fericire nu e aici pe pământ. Că noi trăim, nu pentru lucrurile de pe pământ, ci suntem ancorați în Divinitate pentru ce este pregătit dincolo.
Să contăm, deci, pe dragostea lui Dumnezeu, pe purtarea Lui de grijă, iar mulțumirea și slujirea să ne caracterizeze. Și anul în care am intrat să fie un an de binecuvântare pentru fiecare om.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Cu dragoste și prețuire
Apărut în Revista ElimNumărul 107, ianuarie 2024 · Înaintând prin credințăCitește articolul în revistă
