Chipul și asemănarea lui Dumnezeu a însemnat pentru om o relație și o părtășie vitală cu Creatorul său, o viață trăită în ascultare și armonie deplină. Dar din cauza păcatului, omul a pierdut chipul lui Dumnezeu și păcatul a întrerupt acea plăcută comuniune, în locul căreia a apărut rușinea, frica, goliciunea și îndepărtarea de Dumnezeu.
Gândirea omului a fost grav afectată, inima i s-a înrăit și ceea ce i-a spus Dumnezeu s-a împlinit: omul a murit din punct de vedere spiritual, iar chipul și asemănarea lui Dumnezeu s-au șters (Romani 3:23). Totuși, Dumnezeu n-a fost luat prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat, căci în îndurarea Lui, El concepuse încă de la început un plan de răscumpărare a omului din păcat, prin jertfa Fiului Său, Isus Hristos. Astfel, despre întruparea lui Isus este scris că El „S-a făcut asemenea oamenilor” (Filipeni 2:7), iar despre revenirea noastră la chipul lui Dumnezeu este scris că „vom fi ca El pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3:2).
Împreună cu slujitorii Bisericii „Elim” am convenit să numim anul 2025, anul asemănării cu Hristos, având ca motto 2 Corinteni 3:18: „noi toți privim cu fața descoperită ca într-o oglindă slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui din slavă în slavă prin Duhul Domnului”.
Restaurarea chipului lui Hristos în noi nu este ceva ce se întâmplă de la sine, ci este un proces continuu, o lucrare pe care o face Duhul Sfânt, și care cere de la noi ascultare, credință, smerenie, pocăință și transformare interioară. Lăsându-ne modelați după Hristos, vrem să reflectăm în trăirea noastră iubirea, blândețea și iertarea Lui. Dar înainte de a-L urma pe Hristos, suntem chemați să ne dezbrăcăm de omul cel vechi cu faptele lui rele, aceasta însemnând răstignirea firii noastre pământești, lepădarea de sine. Și lucrurile nu se opresc aici, pentru că urmează îmbrăcarea în „omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:24). Acest proces pe care Duhul Sfânt l-a început în noi, este de fapt lupta noastră zilnică împotriva păcatului, o luptă a credinței în care suntem biruitori prin Isus Hristos, Domnul nostru (1 Ioan 5:4,5).
Asemănarea cu Hristos nu este doar o împlinire personală, ci este în același timp o vie mărturie pentru cei necredincioși. Transformarea care are loc în viața noastră este vizibilă și nu poate fi negată de cei care ne-au cunoscut așa cum eram atunci când trăiam după îndemnurile firii noastre pământești. Acum, însă, prin faptul că am recăpătat chipul lui Dumnezeu, lumina lui Hristos îi atrage și pe semenii noștri la adevăr și la mântuire. Prin credință și pocăință, prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, fiind botezați în apă și cu Duhul Sfânt, am pășit pe această cale a sfințirii, devenind lumini asemenea lui Hristos, care este lumina lumii. Faptele și acțiunile noastre reflectă caracterul divin al Domnului Isus, fiecare dintre noi mărturisind împreună cu apostolul Pavel că acum „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).
În timpul acestui proces de transformare pe care o face Duhul Sfânt în noi pentru a ne asemăna cu Hristos, nu suntem singuri, ci ne aflăm în comunitatea bisericii, alături de semenii noștri, credincioși care au aceleași aspirații ca și noi, căci biserica este trupul lui Hristos, iar noi, mădulare unii altora (1 Corinteni 12:27), iar rugăciunea noastră este exprimată cel mai bine în versul cântării:
Aș vrea Isuse scump să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ
De-atâtea ori când, grea, ispita vine
S-o biruiesc prin sfântul Tău cuvânt
Aș vrea Isuse scump a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești
Aș vrea ca-n mine tot ce-i vechi să moară
Ca Tu să faci din mine ce dorești!
Apărut în Revista ElimNumărul 109, iulie 2025 · Asemănarea cu HristosCitește articolul în revistă
